Bia și întâlnirea cu Amalia

Bia este mezina familiei, este mogâldeața de 80 și ceva de centrimetrii, care de un an și nouă luni face lumea să se învârtească în jurul ei și pe toți din jur să facă cum vrea ea și nu cum vor ei.

Albă ca zăpada – în salonul de prematuri era singurul copil ușor de recunoscut, și asta pentru că era cea mai albă dintre toți -, cu buclele auriu-roșcat și ochii albaștri precum cerul într-o zi senină de vară – Bia a fost până de curând centrul atenției tuturor, inclusiv al surorii mele, cu care a dezvoltat o relație aparte.

De ce spun că ”a fost”?! Pentru că de mai puțin de două săptamâni a apărut în peisaj Amalia. Amalia este fiica lui ”Mani” (sora mea, Moni, pe care Bia o strigă Mani) și verișoara Biancăi.

Surprinzător, apariția Amaliei nu a deranjat-o deloc. A deranjat-o faptul că ”Mani” a încetat să îi mai acorde constant atenție, lucru care s-a manifestat într-o ignorare totală a celei din urmă, ignorarea care, mai mult ca sigur, se va duce de la sine până la următoarea vizită la ”Mani”.

La prima întâlnire dintre cele două, și apoi ulterior la următoarele, mă așteptam ca Bia să fie ușor agresivă, agresivitatea aia specifică copiilor, care vor să atingă, să mângâie și, fără să vrea, sfârșesc prin a răni persoana de lângă.

Contrar așteptărilor mele, Bia a fost o delicată, o delicată care, în primă fază, după spusele tatei, a dat clasă tuturor. Mai exact, ca să înțelegeți ce s-a întâmplat și de unde delicatețea, puștoaica merge cu tata aka ”tatatai” în vizită la Amalia, iar la plecare, în încercarea de a îi da un pup de plecare verișoarei – a se reține propria inițiativă și nu recomandarea unui adult gen ”pup-o, tataie, și pe ea, ca e și ea mică!” -, pupă scutecelul cu care era învelită cea mică.

Mai târziu, aveam să constat și eu delicatețea și dulceața fie-mii, când, înainte de a termina scurta vizită făcută bunicilor și a ne întoarce în oraș, mergem cu Bia să ne luăm ”La revedere!” de la cea mică și de la proaspăta mămică. Bia, toată un zâmbet, pupă mânuța Amaliei și spune: ”- Mamamai, mana!”, adică ”Mamaie pupă și tu mânuța!”. Mama se execută, la care puștoaica, nemulțumită, arătând spre cealaltă mânuță, spune: ”Alta!”, adică ”Pup-o și pe cealaltă!”.

2 Comentarii

Comentează